Curtea școlii nu are gazon. Are un teren cu zgură roșie, împrejmuit cu un gard înalt de plasă, chiar lângă sala de sport, cu două porți de metal vopsite de nenumărate ori. Când plouă, zgura se lipește de ghete. Când e secetă, se ridică un praf roșiatic. Copiii nu par să observe nici una, nici alta.
Doamna profesoară Elena a venit la școală acum cinci ani și a observat un lucru: la ora de sport, băieții jucau fotbal, iar fetele stăteau pe bancă. A organizat primul turneu în mai, cu o singură regulă nouă — fiecare echipă trebuie să aibă pe teren cel puțin două fete.
Cupa claselor
Primul an a fost haotic. Al doilea, mai puțin. Acum, turneul are opt echipe, câte una pentru fiecare clasă de la a V-a la a VIII-a, are program afișat pe avizier, are arbitri din clasa a VIII-a și o cupă de plastic auriu care trece de la o clasă la alta. Părinții vin să se uite. Directorul face pe crainicul.
Mingile au fost o problemă de la început. Cele vechi, din magazia de sport, erau dezumflate sau crăpate. Școala le-a cumpărat pe cele noi prin SEAP, cu factură, cu tot ce trebuie — „mai simplu decât credeam”, spune doamna Elena. Pe zgură, mingile se tocesc repede, așa că acum se comandă un set nou la fiecare început de an.
Anul trecut, golul care a câștigat finala l-a dat Ioana, din a VI-a. Acum toată școala știe cum o cheamă.
Turneul ține o săptămână, în pauzele mari și după ore. În ultima zi se joacă finala și se dă cupa. Apoi praful roșu se așază, gardul de plasă se golește de spectatori, iar mingile se întorc în magazie, până la ora de sport de luni.
Poveștile de pe mingifotbal.ro sunt inspirate din fotbalul de zi cu zi; numele și detaliile sunt imaginate.



